Draga jurnalule…

Cand am decis ce vreau sa fac cu timpul, ideile, sufletul si viata mea dupa concediile de maternitate, timp in care am stat acasa si am crescut impreuna cu ai nostri copii, am ales un drum complet nou si foarte interesant. Un drum care am stiu ca o reprezinta pe femeia care sunt acum, femeia care a purtat doua sarcini, care a nascut de doua ori natural, care a parcurs doua concedii de maternitate legate, dintre care unul cu doi copii mici, caci unul era inca un baietel mic si alta nou-nascuta, un drum care m-a ajutat sa cresc ca femeie, ca sotie, ca mama.

 

In concediile de maternitate am avut si multe momente in care am stat eu cu mine si am putut sa vad ce mai este in sufletul meu, in afara de „to do-urile” zilnice legate de: casa, masa, copii, haine, ce mai citesc, unde mai iesim cu copiii, dar noi doi unde mai iesim, cum facem sa iesim?

Si asa, cum m-am tot uitat la mine in gradina sufletului, mi-am dat seama ca nu mai sunt cea de dinaintea primului copil, apoi nu am mai fost nici cea cu un singur copil si am devenit femeia care invata sa ofere si sa primeasca iubire de la doi copii si, cu fiecare an si experienta legata de maternitate si nu numai, am devenit o noua EU.

 

A fost un lung proces, un drum cu multi hormoni, cu nopti cu bufeuri, cu furie, cu lacrimi de fericire si de suparare, cu sensibilati de gravida, cu recunostinta si cu panica, toate amestecate ca un smoothie super delicios care are si gust bun, dar te tine si sanatos. Am fost intr-un carusel al emotiilor de toate felurile. In momentul in care le traiam era si ametitor si inaltator. Acum ca a trecut perioada mai delicata a maternitatii si bebeluselii imi dau seama ca toate acele stari, emotii si experiente m-au ajutat sa cresc si sa devin femeia si mama de ACUM.

 

 

De fiecare data cand treci printr-un proces care este solicitant fizic, psihic, emotional, chiar si financiar, acesta te ajuta sa cresti, sa treci la un alt nivel al tau, sa descoperi despre tine ca poti si ceea ce credeai ca nu poti.

 

 

Cand ma uit acum in spate ma simt foarte recunoscatoare pentru tot ce am avut, pentru ceea ce am acum si sunt constienta ca toate experientele de pana acum m-au adus aici.

M-au adus in punctul in care ma uit la viata mea si sunt fericita ca a fost si este asa: cu un EL bun si bland, care mi-e stalp, care m-a ajutat si el sa cresc si eu l-am ajutat la randul meu pe el prin felul in care suntem, caci ne-am ales unul pe celalalt pentru ca a fost chimie, dragoste nebuna, apoi sustinere, apoi au urmat lectii si ne-am continuat drumul pana in prezent.

Apoi, sunt fericita ca avem doi copii, doua minuni care sa ne invata si ei lectii, doua suflete pure care ma ingenucheaza de fericire si imi umezesc ochii la fiecare moment al lor de iubire, de sinceritate, de inteligenta si de prezenta.

Si sunt fericita si pentru ca am ales sa imi deschid un atelier pe cont propriu, in care lucrez mobilier si decoratiuni pentru copii, mobilier pentru gradinite si locuri de joaca, mobilier care este in acord cu metodologia Montessori.

Sunt fericita ca prin munca mea, pot sa fac ceea ce iubesc, ceea ce m-a ajutat sa ma descopar, ce aduce bucurie si altor parinti si copii. Ma implineste.

 

Atelierul este locul in care lucrez lemnul cu suflet si pasiune, locul in care eu ma intalnesc cu mine si ma descopar cu fiecare proiect in parte. Locul in care, prin ceea fac, aduc bucurie si altor oameni.

 

Daca vrei sa vezi o parte din lucrurile pe care le fac la atelier, poti sa le vezi aici:

https://www.facebook.com/mamasilemnulfericit/?eid=ARCuwPRU8PsftTpGlYntmCuwCqRAGE9w42YBEwGbjT-bVvfT1rqALNQOEM_dLfY-U7V-O6wMWgBk4TVx

 

Cu drag,

Alina

 

Leave a Comment