Cum sa-i indrumam pe copii sa-si exprime sentimentele si sa-si rezolve problemele

Inteligenta emotionala incepe cu intelegerea propriilor emotii, astfel incat s ani le putem regla si sa ne atingem obiectivele. Cealalalta parte a inteligentei emtionale tine de modul in care relationam cu cei din jurul nostru: a intelege sentimentele celor de langa noi si a exprima cee ace simtim, respectandu-l in acelasi timp pe celalalt. Prin urmare, un copil intelligent emotional nu va incepe sa planga cand fratele lui ii ia jucaria. Si nici nu il va lovi. Ii va spune: “ Inca ma jucam cu aia, Ada. Poti sa mi-o dai inapoi, te rog? “ Daca va ganditi ca aceasta este o interactiune neobisnuit de sofisticata intre un copil de doi ani si unul de patru ani, aveti dreptate.

Cei mai multi frati nu au o astfel de relatie. Potrivit spuselor parintilor, copiii mici se cearta, in medie, de sapte ori in fiecare ora si numai 10% dintre aceste conflicte se termina cu bine, adica printr-o impacare sau chiar printr-un “compromis”. In 90% din timp, copilul mai puternic isi gaseste calea ori ambii copii dau inapoi din altercatie, de obicei dupa ce au incercat sa se impuna prin intimidare sau forta.

Copiii care sunt suficient de norocosi sa aiba un prieten apropiat cu care sa invete regulile reciprocitatii au relatii semnificativ mai bune cu fratii lor, iar alteori copiii invata abilitatile “de socializare” la garadinita sau la cresa. In caz contrar, copiii nostril ar putea sa nu reuseasca sa deprinda aceste abilitati daca noi nu ii indrumam.

Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa ne amestecam in fiecare interactiune dintre copii. Nu ar mai avea ocazia sa exerseze negocierile ei insisi pentru a face pace. Totusi, daca vrem sa fie capabili sa spuna “Inca ma jucam cu aia, Ada. Poti sa mi-o dai inapoi, te rog?” in loc sa loveasca, trebuie sa le oferim in mod explicit indrumari, pentru ca ei sa poata invata sa o faca.

Indrumarea copiilor pentru deprinderea aptitudinilor esentiale de inteligenta emotionala

1. Sa vorbeasca despre sentimente. Atunci cand parintii vorbesc zi de zi cu copiii lor despre ce simte si ce are nevoie fiecare membru al familiei, fratii devin mai sensibili si mai generosi din punct de vedere emotional unul cu celalalt, dar si mai dispusi sa inteleaga punctul de vedere al celuilalt. Acest lucru este valabil chiar si in cazul copiilor foarte mici; daca mamale le povestesc copiilor lor de unu, doi sau trei ani despre ce ar putea simti bebelusul, atunci copilul mai mare va dezvolta mai multa empatie si va fi mai putin gelos.

2. Sa puna intrebari despre sentimente, nevoi, dorinte si optiuni.

• “Cum te simti?”
• “Ce voiai?”
• “Ce ai facut?”
• “Cum s-a terminat?”
• “Ai obtinut ce voiai?”
• “Fratele tau a obtinut ce voia?”
• “Cum crezi ca s-a simtit?”
• “Ai face la fel data viitoare sau te gandesti sa incerci altceva?”
• “ Ce crezi ca s-ar intampla atunci?”

Ascultati, incuviintati si repetati pentru a fi siguri ca ati inteles. Ramaneti afectuosi si nu judecati. Pastrati-va simtul umorului, astfel incat atunci cand copilul va spune “Data viitoare o sa-l pocnesc!” sa-i puteti raspunde pur si simplu “Hmm.. si apoi ce-o sa se intample?” Incercati sa nu va grabiti sa trageti o concluzie sau sa-i tineti o prelegere.

3. Sa explice si sa ofere modele. Asteptati-va sa fie nevoie sa tot repetati anumite lucruri.

Atunci cand se cearta pentru a stabili al cui e un anumit obiect, le spun „Ada, zi: Scuza-ma, Filip, cand termini tu, pot sa ma joc si eu, te rog?” si apoi astept ca ea sa repete dupa mine. Dupa aceea, ma intorc catre Filip si zic: „Filip, spune: Sigur, Ada.”

Am procedat asa de multe ori, multe ori si, apoi, intr-una din zile, spre bucuria mea, i-am auzit folosind exact aceste cuvinte in timp ce eu faceam de mancare, fara a-I indemna nimeni de la spate sa-si resolve problema… In acel moment, am fost mandra de mine. – Alina

4. Sa exerseze gasirea de solutii din care toata lumea are de castigat. In fiecare familie exista zilnic ocazii pentru a scoate in evidenta diferentele dintre nevoile noastre si pentru a discuta despre solutiile care ar putea fi favorabile tuturor. “Hmmm… Tu vrei sa mergi la piscina, iar sora ta vrea sa mearga in parc… Cum am putea gasi o solutie buna pentru toata lumea?”

5. Sa ofere drept exemplu un comportament sociabil. Modul in care adultii din casa se poarta unul cu celalalt ofera un exemplu important pentru copii. Folositi acest lucru in avantajul vostru, jucand roluri in concordanta cu felul in care v-ati dori sa se poarte copiii vostri. Spre exemplu, spuneti-i partenerului vostru “Mai avem doar o banana, vrei sa o impartim?” Sau oferiti un exemplu pentru cum stabiliti limite cu respect, folosind replici ca “Imi pare rau, dar eu foloseam lucrul acela. Poti sa-l iei imediat dupa ce termin eu”, insotite de un zambet si o imbratisare.

Pat supraetajat FILIP SI ADA

Cum sa-i indrumam pe copii sa-si identifice si sa-si comunice nevoile si sentimentele

Parintii au capacitatea de a diminua rivalitatea dintre frati ajutand fiecare copil sa simta ca nu ar putea sa fie iubit mai tare decat este deja. Rolul nostru ca parinti va fi, asadar, sa ii ajutam pe copii sa invete sa-si identifice si sa-si exprime nevoile si sentimentele, iar pe fratii lor sa-i auda si sa le raspunda. Fiecare zi traita alaturi de mai multi copii ofera mai multe oportunitati pentru a-i indruma in identificarea si comunicarea sentimentelor pe care le au. Sa analizam cateva exemple.

David, in varsta de trei ani, se joaca cu masina lui de gunoi. Violeta, care are un an si trei luni, vine in spatele lui si il trage de tricou. David se uita enervat peste umar. In timp ce se intoarce ca s-o indeparteze, mama lui spune “David, Violeta te trage de tricou. Se pare ca nu-ti face placere. Crezi ca poti sa i-o spui surorii tale folosind cuvintele? Daca o impingi, o doare.”

David: Nu, Violeta!

Mama: David, am auzit ca ai spus nu! Crezi ca-i poti spune Violetei ce nu vrei?

David: Nu ma mai trage de tricou!

Violeta i-a privit pe rand pe mama si pe David in timp ce vorbeau, cu ochii mari.

Mama: Violeta, David spune sa nu il mai tragi de tricou. Incercai sa-i atragi atentia lui David? Vrei sa te joci cu el? Violeta zambeste si bate din palme.

Mama: David, vezi ce mult isi doreste Violeta sa se joace cu tine? De aceea te tragea de tricou; incerca sa-ti spuna ca vrea sa se joace cu tine. Vad ca te joci cu masina de gunoi. Crezi ca ar putea sa tea jute cu ceva?

David: Uite, Vi… poti sa te ocupi de camionul de camionul de transport. Du-te si umple-l cu cuburi si adu-le la masina de gunoi.

Ati observat ce face aceasta mama? Ii ajuta pe copii sa-si identifice si sa-si exprime emotiile fara a ataca celalalt copil. Cum procedeaza:

» Descrie ce se intampla.

» Empatizeaza cu fiecare copil.

» Indruma copiii pentru a-si exprima sentimentele folosind cuvintele, fara a-l ataca pe celalalt copil.

Cum sa-I indrumam pe copii sa se asculte reciproc

De obicei, cand copiii nu se asculta unul pe celalalt, se intampla pentru ca sunt prea suparati in acel moment sa le mai pese de o alta persoana. Primul vostru obiectiv trebuie sa fie intotdeauna sa calmati amandoi copiii, astfel incat sa se poata asculta. Aceasta inseamna ca interventia voastra trebuie sa fie empatica fata de amandoi,indiferent daca sunteti de parereca unul dintre ei este “de vina”. Daca interventia parintelui pare ca este un atac la adresa unuia dintre ei, cel mai probabil acesta nu va empatiza cu fratele sau. Este un motiv important pentru care trebuie sa evitam sa luam partea unuia dintre ei. Incepeti prin a lua adanc aer in piept, pentru a vac alma pe voi insiva, si poate sa va spuneti o mantra, cum ar fi “ Nu e o urgenta!” Eu sunt modelul care le poate arata cum sa-si resolve aceste probleme.” Apoi:

1. Ajutati-va copiii sa iasa din starea “lupta sau fugi”. Intotdeauna primul pas este sa restabiliti sentimental de siguranta, transmitandu-l prin atitudinea voastra si, daca este necesar, prin cuvinte, astfel incat sa inteleag ca nu este o urgenta si ca situatia are o rezolvare. “Se pare ca avem o situatie… O putem rezolva.”
2. Incurajati-va copiii sa-si sustina punctul de vedere – “Ii poti spune ca… ”
3. Atunci cand unul dintre copii nu-l asculta pe celalalt, oferiti-I sprijin. “Sora ta spune stop… Ai nevoie de ajutor ca sa te opresti?” Sau, daca cel care este lovit nu vorbeste inca “Uita-te la fratele tau… Dupa expresia fetei lui, nu pare sa-I placa ce-i faci.” Copilul vostru stie deja ca-l raneste pe fratele sau si se simte prost pentru asta – doar ca nu s-a putut abtine din cauza sentimentelor sale puternice. Obiectivul vostru nu e sa-l faceti sa se rusineze, ci sa-i reamintiti ca nu trebuie sa-si loveasca fratele sau sora, indiferent de ceea ce simte, si sa-I dati de inteles ca sunteti acolo pentru a-l ajuta sa-si reglaze emotiile.
4. Cand unul dintre copii nu simte nevoia sa negocieze, amintiti-le regulile familiei si incurajati-i sa gaseasca o solutie din care toata lumea sa aiba de castigat. Fratele tau spune ca vrea sa o ajute pe bunica sa ude gradina cu furtunul. Regula la noi in familie spune ca la noi acasa randul fiecaruia poata sa tina cat de mult vrea, dar acum trebuie sa facem cu randul mai des, pentru ca stam la bunica o singura zi, asa ca toata lumea trebuie sa aiba ocazia sa o ajute. Cum putem face ca toata lumea sa fie multumita?

Pat supraetajat KRISTIAN

Cum sa-i indrumam pe copii sa-si rezolve problemele?

Cand se cearta, in loc sa se concentreze pe “cine ce a facut”, ii intreb ce pot face pentru a “rezolva problema” sau pentru “a indrepta lucrurile”. – Diana

Ordinea in care ii puteti ajuta pe copii sa-si rezolve problemele este una simpla: enuntati problema, ii incurajati pe copii sa propuna posibile solutii si ii incurajati sa se puna de acord pentru una dintre ele. Dar pana veti invata sa o faceti, este recomandabil sa va ganditi la aceasta abordare intr-un mod mai elaborat.

1.  Dati dovada de calm, astfel incat toti cei implicati sa se poata gandi mai bine si sa fie mai deschisi la solutii.
2. Scoateti in evidenta ca exista o problema. Atunci cand copiii sunt incrancenati sa se contreze, fiecare il vede pe celalalt ca reprezentand problema; procedand astfel, ii ajutati sa nu mai ia lucrurile personal.
3. Daca problema este un conflict legat de un obiect, indeparati obiectul (sau copiii), astfel incat nimeni sa nu-l mai detina.
4. Descrieti problema fara a judeca, astfel incat copiii sa inteleaga ca amandoi au nevoi sau dorinte reale.
5. Obtineti acordul fiecarui copil in privinta existentei unei probleme. Este posibil sa nu intelegeti problema asa cum o inteleg ei sau se poate intampla ca ei sa nu fie de acord in privinta fondului problemei.
6. Puneti copiii sa gaseasca solutii. In unele situatii, solutia este o regula care exista deja: “Regula in familia noastra este ca nu e, obligatoriu sa imprumuti un cadou abia primit, dar daca voi vreti asa, o putem face.” Daca nu exista o regula la care sa faceti apel, intrebati: “Ce am putea face pentru a rezolva aceasta problema? ”
7. Chiar daca cei mici nu pot citi, scrieti solutiile pe care le propun. A vedea posibilele solutii notate pe o table sau o foaie mare poate fi foarte eficient pentru a-i ajuta sa se “implice” in proces, far puteti folosi chiar si telefonul. Le puteti sugera si voi unele solutii daca par sa se impotmoleasca, dar nu ar trebui sa ramaneti doar la ideile voastre. In plus, puteti sa propuneti si unele idei prostesti sau revoltatoare, pentru a va destinde putin in procesul de cautare.
8. Notati toate solutiile propuse, chiar daca unul dintre copii are obiectii in privinta lor. In acel moment toata lumea vine cu idei, nu evaluam. Ideile prostesti sunt foarte bune, pentru ca ii fac pe toti sa rada si reduc din tensiune. Pe masura ce copiii propun solutii, repetati-le in timp ce le scrieti.
9. Parcurgeti solutiile una cate una si intrebati copiii daca se pot pune de acord asupra uneia dintre ele.
10. Reluati obiectiile, compromisurile si solutiile pe masura ce sunt propuse; apoi, intrebati din nou daca solutia cea noua va functiona. Aceasta este o etapa importanta. Adesea, solutia apare atunci cand copiii ridica obiectii referitoare la ideile de pe lista. Acest lucru ii ajuta sa-si formuleze dorintele si sa vada lucrurile din perspectiva fratelui lor, permitandu-le sa conceapa o solutie benefica amandurora. Pentru inceput ii veti ajuta sa negocieze aceste compromisuri, dar, cu timpul, vor invata sa o faca singuri. Solutia nu va functiona daca nu sunt de acord cu ea amandoi copiii.
11. Dupa ce ati gasit solutia din care toata lumea are de castigat, urmariti modul in care este pusa in aplicare si continuati sa gasiti solutii la noile probleme. Cei mai multi dintre noi suntem tentati sa sarim peste aceasta etapa, dar este foarte importanta daca vrem sa ii tinem pe copii implicati in intregul proces. Daca le e greu sa puna in aplicare solutia gasita de ei, oferiti o varianta mai scurta a procesului de rezolvare a problemei, pentru a-i ajuta sa iasa din incurcatura.

Observati ca am sugerat de mai multe ori sa “reafirmati”. Acest lucru ii ajuta pe copii sa se asculte unul pe celalalt si clarifica orice comentariu. De asemenea, ajuta la “depersonalizarea” procesului, astfel incat cearta sa nu continue si in privinta gasirii unei solutii. Cu timpul, ii invata pe copii cum sa reformuleze, la randul lor, astfel incat sa comunice mai clar unul cu celalalt si sa rezolve problemele mai eficient – fara ajutorul parintilor!

Acest articol face parte din seria de articole despre frati, serie dedicata parintilor cu doi copii, asa cum este si cazul meu, si nu numai. Izvorul inspiratiei mele pentru a veni catre voi cu aceste articole valoroase despre frati este Laura Markham, celebrul psiholog american ce ofera parintilor sfaturi concrete si usor de aplicat despre ceea ce inseamna parentingul bland.

Sper sa va fie de mare folos toate aceste informatii, sa le recititi, cum si eu am nevoie sa o fac si sa puneti in practica tot ce este folositor pentru voi.

Cu drag,

Alina