Cum să creștem frați prieteni pe viață

Mi-am propus ca urmatoarele articole pe care le voi urca pe blog sa fie despre frati si incep o serie de articole dedicate parintilor cu doi copii, asa cum este si cazul meu. Izvorul inspirației mele pentru a veni către voi cu aceste articole valoroase despre frați este Laura Markham, celebrul psiholog american ce oferă părinților sfaturi concrete și ușor de aplicat despre ceea ce înseamnă parentingul blând.

Informatiile sunt clarificatoare, utile si valoroase si pentru parintii cu un singur copil fiindca voi vorbi despre notiuni care ne vizeaza pe noi toti ca parinti si voi lasa – pentru a intelege mai usor – intrumente pentru viata de familie cu minim doi copii.

Relația dintre frați

Fratii devin adesea buni prieteni si, pentru ca se cunosc atat de bine, isi pot oferi o intelegere reciproca profunda. Chiar si fratii care cearta frecvent ajung, de obicei, sa se respecte unul pe celalalt si sa se inteleaga bine. Atunci cand ajung adulti, multi frati simt o legatura puternica cu singurele persoane care stiu ce inseamna sa fi crescut in aceeasi casa.

Atunci cand copiii se cearta adesea, e posibil sa va simtiti descurajati. Ar putea fi de ajutor sa va amintiti ca, indeferent de ce fel de parinti sunteti, toti copiii se cearta uneori, la fel cum toate cuplurile se cearta din cand in cand, chiar daca au o relatie solida. Cearta nu inseamna ca cineva e o persoana rea – nici voi si nici copiii vostri.

Toți copiii au momente de gelozie

Toti copiii sunt gelosi la un moment dat, indiferent de cum se poarta in public. Poate ca va pregatiti sa tipati pentru ca cel mic loveste, chiar daca i-ati spus de atatea ori, cu rabdare ca lovitul doare. Nu renuntati. Cercetarile arata ca, adesea copiii mici lovesc, orice ar face parintii, cel mai probabil pentru ca au inca in dezvoltare cortexul prefrontal, care ne ajuta sa ne reglam emotiile. Insa, pe masura ce parintii vor continua sa le explice abordarea linistita, copiii vor incepe sa se arate mai buni cu fratii lor si vor dobandi o capacitate mai mare de a-si gestiona emotiile. Rabdarea voastra conteaza , chiar daca inca nu va dati seama.

Sau poate ca pur si simplu copilul tau nu poate lasa o zi sa treaca fara sa ii fac ceva neplacut celuilalt, asa cate intrebi unde anume ai gresit. Raspunsul e niciunde. In definitiv, copiii s-au nascut cu anumit temperament. Nu esti perfecta, dar nimeni nu e. Cel mai probabil copiii tau sunt mai dificili. E posibil ca parintii care au copii mai putin difici sa nu inteleaga acest lucru, dar statistic s-a demonstrat ca unii copii pun mai multe probleme decat altii.

Adevarul este ca parentingul de calitate este dificil

Este cu adevarat cel mai greu lucru pe care fiecare dintre noi l-a facut vreodata. Este epuizant fizic si emotional. Suntem obligati, adeseori, sa ne lasam propriile nevoi pe al doilea sau al treilea plan, ori – in mod nejustificat – in afara listei. Cresterea copiilor ne provoaca sa ne ridicam deasupra nevoilor si dorintelor noastre si sa fim nevoiti sa dam, sa dam altei finite umane, prea tanara pentru a-si putea exprima in orice fel recunostinta.

Ca orice alti oameni, ajungem sa fim stresati si dezechilibrati din punct de vedere emotional. Acest lucru ne face sa pierdem legatura aceea facila si placuta cu copiii. Avand in vedere ca ei depind de aceasta legatura pentru a-si tine sub control propriile trairi, ajung la randul lor sa fie dezechilibrati, astfel ca rabugnesc, fie fata de noi, fie unul fata de celalalt.

Care e soluția?

In acesta situatie, una dintre solutii este sa ne reamintim ca, de fapt, copiii nostri sunt cea mai importanta misiune a noastra, crestem oameni. Nu doar modelam relatia dintre ei, ci chiar si creierul lor. A-ti indruma copiii astfel incat sa isi dezvolte inteligenta emotionala este ceea ce transforma relatia dintre ei. Cui ii pasa daca la cina le vei da iarasi iaurt cu cereale, paste sau supa?

Ceea ce conteaza cu adevarat pentru viitorul lor si al relatiei dintre ei este copilaria lor de zi cu zi. Desigur, genetica are cuvantul ei de spus. Insa, interactiunea dintre aceste gene si mediu este cea care isi va pune amprenta asupra copiilor.

Nu exista parinti perfecti, pentru ca nu exista oameni perfecti. Important este sa ne dam seama atunci cand gresim, sa ne reechilibram si sa ne reconectam cu copiii nostril. Din fericire, copiii invata multe din situatiile in care gresim, pentru ca si ei gresesc.

Asa ca, va rog, adunati-va toate resursele de compasiune si iertati-va pe voi insiva, chiar acum, pentru ca sunteti oameni, ceea ce inseamna ca faceti greseli si ca puteti evolua. Asta este nevoie sa fac si eu constant si este nevoie sa exersez aceasta practica, mai des decat o fac, pentru a fi impacata si ca sa pot fi o mama asa cum au nevoie copiii mei.

Indiferent de ce se intampla in familia voastra chiar acum, acesta este momentul in care puteti incepe sa schimbati lucrurile.

Formează o strategie

Stabiliti ce tip de sprijin aveti nevoie. Vreti sa va ocupati mai mult de voie insiva? Informatii? Consiliere? Un acord scris cu partenerul de viata despre cum sa gestionati anumite probleme? Sau doar niste strategii simple pentru a sti cum sa reactionati mai bine in situatiile care va incurca? (Aceasta serie de articole va va oferi numeroase astfel de strategii)

Puteti crea in familie o  atmosfera bazata pe sprijin si pe respect. Puteti sa va apropiati de fiecare copil, astfel incat sa se simta suficient de in siguranta pentru a trece peste emotii si sa nu se teama niciodata ca l-ati putea iubi mai mult pe fratele sau decat pe el. Punctul de plecare este capacitatea voastra de a va controla propriile emotii se de a gasi modalitati de a va conecta cu fiecare copil in parte.

Criticarea cu asprime a copilului, in incercarea de a-l face sa fie un frate mai bun, nu functioneaza. In schimb, transformarea actuinilor voastre, astfel incat sa raspundeti nevoilor copilului si emotiilor sale, va da intotdeauna rezultate.

Este dificil. Este o munca titanica. Dar MERITA.

Las si un exemplu real pentru a vedea strategiile care se pot aplica si care garantat dau rezultate.

Cand se naste al doilea copil, puteti traversa o perioada dificila cu faretele/sora mai mare. Se poate ajunge si in punctul in care cel mare sa il loveasca des pe al doilea copil, sa va fie teama si sa plecati la baie sau sa intoarceti capul. Este posibil sa va suparati si sa vreti sa tipati la copilul mai mare cand isi loveste fratele/sora si are accese de furie. Toate acestea se pot regla daca nu va lasti prada frustrarii si disperarii.

Iata ce puteti aplica imediat:

Laudati-i in mod constant pentru ca sunt buni unul cu celalalt si incurajati-i sa-si fac mici favoruri.

Incurajati-i sa se pupe si sa se imbratiseze si sa se gandeasca cu grija unul la celalalt, fie ca sunt mici sau mai mari.

Va puteti concentra pe cat de minunat este sa ai un frate/sora mai mare si un tovaras de joaca si ca in acesta aventura sunteti impreuna.

Ajutati-i pe rand cu emotile puternice.

Respectati-va si fiti corecti unii cu ceilalti si cu siguranta copiii vor ramane prieteni pe viata.

Conectarea ii motiveaza pe copii sa se lase indrumati de noi astfel, copiii care se simt mai conectati cu parintii sunt mai cooperanti.

Ca si completare pentru apropierea dintre frati, va las trei exemple de pat tip casuta ce pot fi impartite cu succes de catre frati si pot fi amplasate intr-o singura camera a copiilor. Link-uri direct catre ele:

Cu caldura,

Alina