Fratii sunt acele persoane cu care exersam, care ne invata corectitudinea, cooperarea, amabilitatea si cum sa fim grijulii, adesea prin experiente dure. Ce ziceti de niste tricouri cu mesajul “ Ne intelegem bine? “

Copiii se ciondanesc – din nou! – si asta va scoate din minti. Ce-ati putea face?

1 Ii trimiteti in camerele lor.

2 Gasiti un tricou larg de adulti, scrieti pe el cu un marker “ Ne intelegem bine” si ii imbracati pe amandoi in acelasi timp cu el, fortandu-i astfel sa intre in contact. Acum nu au incotro si trebuie “ sa se inteleaga ” unul cu celalalt!

3 Luati loc impreuna cu copiii. Ii ajutati pe fiecare dintre ei sa-i spuna celuilalt ce l-a suparat, astfel incat amandoi sa se simta auziti. Il ajutati pe fiecare sa priveasca din perspectiva celuilalt, pentru a le trezi empatia. Ii ajutati sa gandeasca si sa gaseasca o solutie din care toata lumea sa aiba de castigat.

Conflictele dintre frati reprezinta o constanta in multe camine si nu este o surpriza ca ii scoate din minti pe parinti.

Dar aceasta abordare nu ii invata pe copii sa nu se mai certe. Ce ii invata de fapt?

1 Sugereaza ca parintii nu stiu cum sa-I ajute pe copii sa-si depaseasca cu respect neintelegerile.

2 Invata copilul mai mic sa se “ conformeze” – cu alte cuvinte, sa se supuna dorintei copilului mai mare, pentru a nu-i irita si mai tare pe parinti.

3 Invata copilul mai mare sa “intimideze” – cu alte cuvinte, sa se foloseasca de putere pentru a-l forta pe cel mic sa mearga unde vrea el si sa faca ce-i spune el.

4 Invata ambii copiii ca nu au dreptul sa decida in ce fel pot sa fie atinsi pe corp.

5 Umileste amandoi copiii, invatandu-i ca oamenii cu putere se descurca folosindu-si forta pentru a-i umili si supune pe cei mai mici.

6. Învață copiii că părinții lor se vor enerva dacă ei își exprimă emoțiile și neînțelegerile în mod fățiș, așa că pe viitor se vor ataca pe furiș.

7. Fiecare dintre copii va fi mai supărat și mai nervos, și – în mod firesc – va da vina pe celălalt frate, în loc să-i învețe să manifeste empatie pentru perspectiva fratelui.

8. Le transmite destul de clar copiilor că părinților nu le pasă cu adevărat dacă ei au o relație bună unul cu celălalt, ci că-și doresc doar să stea liniștiți.

Patul casuta EDAN, ce poate fi folosit pentru frati

Desigur e nevoie de timp pentru a-i ajuta pe copii să își rezolve conflictele mod pașnic. E destul de tentant să credem că, dacă nu au de ales, vor găsi ei o cale să se înțeleagă. Dar asta e ca și cum am spune „O să se culce singuri dacă sunt suficienți de obosiți… Eu mă duc în pat”.  Înseamnă să ne sustragem de la responsabilitatea pe care o avem ca părinți.

În schimb, odată ce veți începe să aplicați o abordare a rezolvării conflictelor în mod constant, copiii vor învăța să-și exprime sentimentele, să asculte cu empatie și să caute soluții din care toată lumea să aibă de câștigat. Vor începe să-și rezolve neînțelegerile înainte ca acestea să se transforme în conflicte deschise și cu siguranță se vor certa mai puțin – iar implicarea voastră va fi, de asemenea, mai scăzută. În plus, ei vor învăța că, în fiecare relație, oamenii nu reușesc uneori să se pună de acord, dar întotdeauna pot rezolva problemele cu respect unii față de ceilalți. Fără a fi nevoiți să-și reprime sentimentele doar pentru a se înțelege bine.

De ce cearta e importantă pentru a-i învăța pe copii să relaționeze

Conflictul face parte din orice relație interumană. Experții în domeniul dezvoltării eticii, începând cu Piaget, au arătat că, atunci când sunt confruntați cu o situație conflictuală între nevoile proprii și cele ale celorlalți, copiii învață despre moralitate. Certurile legate de reguli și ce e corect reprezintă o tradiție,  esențială pentru dezvoltarea eticii, precum și o măsură interioară în privința a ceea ce e corect și ce e greșit.

Prin urmare o anumită frecvență a disensiunilor între frați nu este doar firească, ci și extrem de utilă pentru copiii noștri.

Copiii trebuie să învețe să-și exprime opiniile, nevoile și să încerce diferite strategii pentru a-și atinge obiectivele. Desigur, mai au nevoie și să învețe să se asculte unul pe celălalt, să empatizeze și să-și regleze furia, în loc să-i intimideze pe ceilalți. Trebuie să învețe cum să rămână conectați în timp ce îndeplinesc dorințele ambelor persoane.

Așadar, conflictele sunt necesare, dar ceea ce e cu adevărat important pentru copiii noștri nu sunt conflictele în sine. E vorba, în schimb, de exercițiul pe care acestea le prilejuiesc de a găsi, împreună cu altcineva, o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți. Acesta este motivul pentru care obiectivul nostru ca părinți nu este să menține în pacea rezolvând noi înșine divergențele dintre copii. Scopul nostru este să folosim numeroasele conflicte care apar zilnic între copiii noștri ca oportunități pentru a-i ajuta pe ei să găsească soluții de succes la problemele pe care le au. Dacă modelul oferit de noi este esențial pentru a observa aceste abilități în practică, copiii au totuși nevoie și să și experimenteze, aplicându-le ei înșiși. Faptul că rezolvă în mod repetat situațiile conflictuale pe care le au cu frații lor le va da încredere că până și atunci când spiritele sunt încinse, sunt capabili să găsească soluții în avantajul tuturor. Iar acest lucru îi va ajuta să nu apeleze la pumni.

Așa că, data viitoare când copiii voștri se ceartă amintiți-vă că acela este un moment în care îi puteți învăța ceva. Și, în toate aceste momente cea mai importantă lecție este cea pe care copiii o pot învăța experimentând în mod direct.

Cum să-i ajutați pe copii să învețe să-și rezolve singuri conflictele

Cel mai rău lucru pe care îl pot face părinții este să se implice. O avalanșă de studii au confirmat că, atunci când cei mari rămân în afara certurilor dintre copii, aceștia intră mai rar în conflict.

Da, frații se ceartă mai puțin dacă părinții nu intervin. Însă, astăzi este cert că acest lucru se întâmplă pentru că e mai puțin probabil că fratele mai mic să susțină punctul de vedere dacă știe că nu are nicio șansă să-și convingă fratele mai mare să țină cont de nevoile lui. Fără intervenția părinților cele mai multe dispuse se încheie cu fratele mai slab supunându-se dorinței celui mai puternic. De fapt, simpla prezență a unui adult, chiar dacă acesta nu intervine, este asociată cu creșterea nivelului de agresivitate între copii, inclusiv când părintele se preface că nu observă cearta lor. Se pare că, după cum observa un cercetător  ” Copiii… percep lipsa de intervenție parentală ca un gir pentru comportamentul lor, ceea ce poate avea ca efect o creștere a frecvenței ori a agresivității conflictelor.

Copiii dezvoltă abilități sporite de a soluționa problemele, atunci când părinții reamintesc regulile casei, îi ajută să se exprime față de frați sau își arată încrederea în ce privește capacitatea lor de a găsi rezolvări, ținând totodată cont de nevoile fraților. Fratele mai slab va fi mai dornic să-și apere propriile nevoi. Cresc șansele ca cei mici să propună soluții echitabile. Şi se ceartă mai puțin. Chiar și atunci când se ceartă, intervenția părinților își face efectul: agresiunile fizice sau sunt mai reduse,  iar copiii se raportează într-o o mai mare măsură la sentimentele fraților și la regulile sociale.

Patul casuta dublu OLSON, special pentru frati

Prin urmare, deși nu cred că adulții ar trebui să se repeadă automat să rezolve conflictele, disputele în locul copiilor – pentru că, așa cum am discutat – cum vor mai putea atunci învăța copiii? cred totodată în sfatul dat în mod frecvent părinților,  potrivit căreia aceștia ar trebui pur și simplu să ” lase copiii să se descurce singuri”. Deși adesea copiii reușesc să găsească singuri o cale astfel încât amândoi să fie mulțumiți, la fel de des se întâmplă să apară anumite tipare distructive, în care unul dintre frați joacă în mod repetat rolul de victimă sau în care ambii copii rămân prizonierii resentimentelor.

Prin urmare, nu intervenția părinților este problema, ci a lua partea unuia dintre copii. Cheia stă în reglarea propriilor emoții, astfel încât să putem rămâne calmi, să empatizăm cu amândoi copiii și să ne înfruntăm pornirea de a decide cine are dreptate. O astfel de atitudine pune bazele învățării de către copii a modului în care își pot rezolva problemele fără a se răni și fără resentimente.

Acest articol face parte din seria de articole despre frati, serie dedicata parintilor cu doi copii, asa cum este si cazul meu, si nu numai. Izvorul inspiratiei mele pentru a veni catre voi cu aceste articole valoroase despre frati este Laura Markham, celebrul psiholog american ce ofera parintilor sfaturi concrete si usor de aplicat despre ceea ce inseamna parentingul bland.

Sper sa va fie de mare folos toate aceste informatii, sa le recititi, cum si eu am nevoie sa o fac si sa puneti in practica tot ce este folositor pentru voi.

Cu drag,

Alina