Cum putem sa fim parinti linistiti

Linistit nu insemna ca in casa noastra nu e galagie sau animatie. Inseamna doar ca noi/voi ne straduim sa fim mai linistiti si sa reactionam mai temperat. Acest lucru va va face sa fiti un model mai adecvat pentru copiii vostri si ii ajuta sa isi dezvolte creierul si un sistem nervos capabil sa se autoregleze.  Niciun parinte nu poate fi linistit mereu.

Iata trei principii pentru mai multa liniste in familie si in propriile suflete:

1. Un parinte linistit isi regleaza propriile emotii, chiar si in fata unor emotii puternice ale copilului sau a unui comportament neadecvat al acestuia. Ne putem astepta ca, din cand in cand, copiii nostri sa se poarte copilareste. Asa ca, noua ne revine responsabilitatea de a ne purta ca niste adulti, adica sa nu cedam tentatiei de a avea noi insine accese de furie.

2. Pentru un parinte linistit, a pastra o conexiune plina de caldura cu copilul sau este pe primul plan.

Toti copiii au nevoie sa se simta auziti, vazuti, apreciati pentru ceea ce sunt, in caz contrar se simti nesiguri si au iesiri necontrolate. Mai exista si un alt castig imens: conectarea este cea care ii motiveaza pe copii sa se lase indrumati de noi. Nu putem sa fortam pe nimeni sa actioneze in vreun fel sau o astfel de abordare functioneaza, cel mult, atat timp cat avem un avantaj fizic. Copiii nostri trebuie sa alega ei insisi sa faca ceea ce le cerem. Acesta este motivul pentru care multi parinti au senzatia ca viata lor alaturi de copii este o serie continua de mite, amenintari si jocuri de putere, iar asta doar pentru a face fata unei zile obisnuite. Dar, atunci cand parintii sunt conectati profund cu copilul, acesta va dori sa protejeze relatia si este mult mai probabil sa urmeze recomandarile parintilor sai. Astfel, copiii care se simt conectati sunt mult mai cooperanti.

3. Un parinte linistit indruma, in loc sa controleze.

Un indrumator invata si sprijina un copil sa se dezvolte la capacitatea sa maxima. Un indrumator nu pedepseste. Parintii linistiti impun limite, dar in aceasta categorie nu intra si pedepsele. Studiile pe tema disciplinei arata ca stilul strict sau autoritar de a creste copii are ca efect un nivel scazut de incredere in sine, precum si un comportament mai nepotrivit – si, in consecinta, mai multe pedepse.

Daca va indrumati copilul, il ajutati sa-si dezvolte abilitatile si dorinta de a da, cat mai des, ce are mai bun. Motivatia va veni din interior.

Sunt parintii linistiti mereu linistiti?

Bineintels ca nu! Sunt oameni. Si, ca toti oamenii, niciun parinte nu este perfect. A ne controla emotiile este cel mai deficit lucru pe care il avem de facut, asa ca, in ciuda intentiilor noastre positive, poate fi o batalie anevoioasa.

Relatia dintre parinte si copil este doar o serie de momente pertrecute impreuna, iar toate acele alegeri positive se acumuleaza. Doi pasi inaine si unul inapoi, dar familia voastra ramane inscrisa pe calea pozitivismului, care duce, mai repede decat am crede, catre un peisaj total nou.

Abilitati de parenting care ne ajuta sa devenim parinti mai linistiti

Patul dublu casuta OLSON

Cum sa redeveniti calmi

Cei mai multi parinti isi doresc sa poata “sa ramana calmi”. De ce sa nu ne stabilim ca obiectiv sa observam atunci cand incepem sa fim iritati – si sa ne dezvoltam un ansamblu de strategii pentru a redeveni calmi? Primul pas este sa observati momentul in care o porniti pe drumul in jos. Cel de-al doilea este sa nu faceti nimic pana cand nu va regasiti echilibrul. Poate fi un proces de scurta durata – cateva respiratii profunde. Sau poate dura douazeci de minute, in cazul in care aveti nevoie sa faceti miscare sau sa meditate.

Poate parea complicat, si chiar este. Puteti incepe cu ceva marunt, cu cateva tehnici usoare. De exemplu, incercati metoda “Cinci minute” , pentru a va regasi si reechilibra. Numarati cinci respiratii profunde, lente. Pentru a spori efectul, fiti atenti ce se intampla in corpul vostru in timp ce respirati. Cercetarile arata ca astfel de tehnici de respiratie constienta ne pot transforma din cinci respiratii din persoane stresate in persoane calme si ca, pe masura ce le aplicam tot mai des, eficienta lor creste.

Vestea buna este ca atunci cand reusiti sa reactionati cu calm, chiar si cand emotiile au devenit intense, copiii vor invata modalitati mai productive de a-si controla emotiile pe care le resimt atunci cand sunt sunparati.

Ei invata:

– Aceata situatie pare sa fie o urgenta, dar de fapt nu e.

– Stiu ca o sa fiu auzit, asa ca o sa ascult si eu ce au sa-mi spuna fratii mei.

Intotdeauna putem rezolva problemele: indrumarea emotiilor

De ce este importanta indrumarea emotiilor pentru conectarea dintre frati? Chiar si in familiile in care copiii primesc sufficient de multa afectiune din partea ambilor parinti, exista riscul ca cei mai mici sa nu dezvolte o relatie buna cu fratii lor, in cazul in care nimeni nu ii invata cum sa o faca. Indrumarea emotiilor ii ajuta pe copii sa invete sa se calmeze, sa inteleaga punctul de vedere al fratelui sau a surorii si sa-si exprime nevoile prin cuvinte in loc sa se dezlantuie in plan fizic in timpul unui conflict cu fratii, astfel in cat sa fie capabili sa gaseasca solutii din care toata lumea sa aiba de castigat.

Prin simpla linistire a bebelusului sau a copilului mai maricel atunci cand e suparat, ii transmiti corpului acestuia mesajul ca poate elibera subsante biochimice cu efect de linistire si ii intariti capacitatea de a se calma singur pe viitor –  abilitatea fundamentala de inteligenta emlotionala.

Empatia voastra ii ajuta pe copii sa-si dezvolte capacitatea de reglare a emotiilor. Atunci cand un copil se simte inteles, de fapt se simte mai apropiat de parintii sai, asa ca va fi mai predispus sa accepte limitarile si sa coopereze. El va invata ca emotiile nu sunt periculoase si ca are posibilitatea de a alege daca sa se lase condus de ele sau sa-si dezvolte o capacitate mai buna de reglare. Un copil care are impresia ca sentimentele sale nu sunt in regula va incerca sa si le inabuse. Din pacate, emotiile reprimate nu se afla sub un control constient si se pot transforma ulterior intr-un comportament “urat”.

Ce faceti concret cand empatizati? Ematia inseamna sa recunosti – in adancul sufletului tau, nu doar cu cuvinte –  cee ace simte cealalta persoana. Smecheria este sa renuntam la propria noastra agenda, pentru a putea asculta cu adevarat si a observa ce simte copilul nostru. Oricand copiii au un moment mai dificil, empatia trebuie sa fie punctul de plecare.

“E greu cand vrei sa te joci, dar fratele tau vrea sa fie singur o vreme.”

“Se poate sa te simti lasat pe din afara atunci cand e ziua de nastere a surorii tale, iar a ta e abia peste cateva luni.”

“O, dragule, imi pare atat de rau ca sora ta ti-a rupt desenul… esti foarte trist si furios ca-ti vine sa o lovesti. Hai sa ii spunem in cuvinte ce simti.“

Daca vrem ca si copilul sa manifeste empatie pentru frati sai, sau pentru oricine altcineva, trebuie ca in primul rand noi sa ii oferim empatie.

Atunci cand parintii isi deschid inimile cu adevarat pentru a le permite copiilor sa exprime tot ce isi doresc, acestia vor invata:

– “ Emotiile mele sunt normale, nu sunt periculoase. “ Emotiile pot fi coplesitoare, dar copilul invata ca e normal sa le simta si, odata ce va face acest lucru, ele isi vor pierde din incarcatura.

– “ Atunci cand spun cum ma simt, nu ma mai enervez asa tare.” Emotiile sunt sub un control constient, iar copilul isi poate regla mai bine comportamentul, chiar daca este suparat.

– “ Sa observ ca ma ajuta sa folosesc cuvinte pentru a-mi exprima sentimentele in loc sa-l mai lovesc pe fratele meu. “ Poate ca nu va face placere sa va auziti copilul tipanad pentru ca e suparat, dar acesta este un pas inainte fata de izbucnirile in plan fizic.

Acest mod de abordare a emotiilor poate sa va para nou. Nu uitati –  nu trebuie sa schimbati comportamentul pe care il permiteti in casa voastra, ci doar sa acceptati toate tipurile de emotii. Acest lucru ii va permite copilului sa se imprieteneasca cu emotiile sale, iar apo isa le tina sub control. Cu timpul, va va fi mai usor sa acceptati emotiile chiar si atunci cand sunteti stresati.

Cum ajuta disciplina pasnica la formarea relatiei dintre frati

Un numar impresionant de cercetari au stabilit ca relatia unui parinte cu fiecare copil in parte – inclusiv modul in care se aplica disciplina – are un impact puternic asupra calitatii relatiei dintre frati.

Un studiu pe tema relatiei dintre frati arata ca perechile care au manifestat “ compasiune si grija in mod reciproc “ aveau parinti afectuosi, care le ofereau sprijinul necesar pentru a se ridica la nivelul asteptarilor.

O alta categorie de frati au fost incadrati intr-o “ rivalitate extrema” si “ uneori agresivi “, desi “alteori afectuosi “ – practic, modul in care vedem majoritatea relatiilor dintre frati. Acesti copii proveneau din familii in care cel putin unul dintre parinti era fie strict, fie permisiv, fie neimplicat.

Alti frati au fost catalogati ca fiind extrem de agresivi si reci unul fata de celalalt; acesti copii aveau parinti fie stricti, fie neimplicati.

Astfel, parintii care au asteptari rezonabilesi care isi sustin copiii pentru a implini aceste asteptari au sanse mai mari de a creste frati care sa se inteleaga.

Patul dublu casuta OLSON

Iata exemple despre cum percep copiii pedepsele si, astfel, cum se contureaza relatiile lor cu fratii:

1. Pedepesele ii fac pe copii sa se concentreze asupra evitarii unor pedepse ulterioare, ceea ce e complet diferit fata de a le pasa de altii. Poate ca vor invata sa nu isi mai loveasca frati, dar doar ca sa nu o mai incurce ei, nu ca sa nu ii raneasca pe acestia. Pedeapsa amana aparitia empatiei.

2. Stabilirea fara empatie a unor limite ii priveaza pe copii de insusirea autodisciplinei. Nimanui nu ii place sa fie controlat, asa ca nu e surprinzator ca cei mici vor respinge limitele care nu manifesta empatie. Pe cat de nebuneste ar parea, copiii cred ca este treaba VOASTRA sa ii impiedicati sa-si atace fratii atunci cand sunt furiosi in loc sa fie datoria LOR  sa se controleze.

3. Copiii crescuti prin pedepse invata sa le foloseasca la randul lor impotriva fratilor. Cand copiii stiu ca celalalt va fi pedepsit, vor vrea sa parasca, atat pentru a-si rani fratele, cat si pentru a putea juca rolul “ copilului bun” .

4. Atunci cand fratii sunt pedepsiti din cauza ca s-au certat, ei vor devein mai furiosi unul pe celalalt si se vor concentra pe cum sa se razbune. Adesea, incercand sa faca lucrurile sa para ca si cand ar fi din vina celuilalt copil, vor intra intr-un cerc negativ, care va duce la conflicte.

5. Pedeapsa duce la teama. Copiii invata din cee ace traiesc si din ceea ce vad la modelele lor, parintii. Daca ei fac ceea ce vreti voi pentru ca le este frica, acesta este de fapt un prim pas catre agresivitate. Daca voi tipati, si ei vor tipa. Daca voi fortati, vor forta. Impotriva oricui vor avea ocazia, inclusiv a fratilor.

Prin urmare, pedepsirea copiilor nu doar ca le submineaza acestora dezvoltarea, in general, dar are si un impact negativ asupra relatiei dintre frati.

Mentenanta preventiva – cum sa prevenim conflictele

Timpul zilnic special face mari minuni la noi acasa. De fiecare data cand sarim peste el, observ ca relatia dintre copiii mei se deterioreaza, iar cand il reluam apre imediat o imbunatatire, chiar daca e vorba de numai cinci minute pe zi. Se pare ca e si mai eficienta daca adaugam la acesta rutina si o sesiune de lupte si joaca in familie si ne harjonim pe echipe de adulti versus copii; relatia dintre ei se consolideaza semnificativ.

 Ioana – mama a doi copii.

Acest articol face parte din seria de articole despre frati, serie dedicata parintilor cu doi copii, asa cum este si cazul meu, si nu numai. Izvorul inspiratiei mele pentru a veni catre voi cu aceste articole valoroase despre frati este Laura Markham, celebrul psiholog american ce ofera parintilor sfaturi concrete si usor de aplicat despre ceea ce inseamna parentingul bland.

Sper sa va fie de mare folos toate aceste informatii, sa le recititi, cum si eu am nevoie sa o fac, si sa puneti in practica tot ce este folositor pentru voi.

Cu drag,

Alina