Să vorbim despre cadrul propice unei bune dezvoltări a copiilor din punct de vedere al:
- mediului în care trăiește;
- al relaționării cu ceilalți;
- al rezultatelor școlare, grădiniță sau activități extrașcolare;
Mediul de viață
Este de preferat să aibă propria cameră, decorată după preferințele lui/ei, să fie luminoasă și spațioasă, cu loc special pentru jucării, loc special pentru zona de lucru/birou și un aspect foarte important, fără televizor.
Iata aici un exemplu de amenajare care ofera SIGURANTA copilului tau si suficient SPATIU IN CAMERA:
Pat casuta montessori cu etajere pentru carti MIKELL
Un alt lucru foarte important legat de zona copilului tău este faptul că pentru orice modificare se face acestui spațiu să i se ceară părerea și să fie întrebat/ă dacă este de acord cu schimbarea, asta dacă are o vârstă mai mare de patru ani.
După patru ani copiilor trebuie să li se ceară părerea în situații diverse, să se ia în considerare părerile și propunerile acestora după ce vor fi analizate, să fie puse în practică preferințele copiilor și sfaturile lor. Acestea vor dezvolta la copii atât stima de sine cât și responsabilitatea în luarea deciziilor.
În cazul unui refuz categoric îi explicăm care este funcționalitatea sau scopul acelei schimbări.
În ceea ce privește faptul de a i se cere părerea, țin să spun că e absolut necesar să fie întrebat ori de câte ori i se oferă ceva sau i se propune ceva nou. De asemenea, e necesar să explicăm de fiecare dată când nu înțelege o întrebare sau atunci când îi cerem părerea.
Astfel, îi arătăm că avem încredere în el/ea și că părerea lui ei este foarte importantă pentru noi părinții. Practic îl/o încadrăm în familie în felul acesta, îl/ o punem pe aceeași treaptă cu noi și îi acordăm respectul cuvenit.
Nu este doar un copil care nu știe nimic. El știe tot, doar că încă nu are experiența de a expune în cuvinte ceea ce știe. El se bazează pe simțuri, pe inteligență emoțională, traduce absolut orice vede, dar încă nu are toată informația necesară pentru a înțelege și a explica tot ceea ce vede și simte.
Dar, într-o bună zi, copilul va fi pregătit să expună ce acum nu poate spune, iar rolul părinților este să-l ajute să înțeleagă ceea ce vede și simte.
Deseori, ne raportăm să explicăm doar ceea ce vede și uităm partea care este cea mai importantă, ceea ce simte. Dacă reușim să explicăm și să ne jucăm cu el, dezvoltându-i inteligența emoțională, vom avea un copil cu dezvoltare armonioasă.
Relaționarea
Este foarte importantă grădinița în această caz, încă de la vârsta fragedă este recomandat să relaționeze cu ceilalți copii. E momentul în care schimbă mediul și aceștia încep să înțeleagă că sunt unici și diferiți.
La vârsta de 3-4 ani, va învăța cum să gestioneze o situație în care va trebui să împartă jucăriile, cum să relaționeze cu ceilalți copii, în general. O să înceapă să-i placă anumiți copii și să nu îi placă alții și, în același timp, va învăța cum să comunice cu ceilalți adulți, în afară de părinți.
În situația dată, e ideal să-i accepte și pe alții în jocul lui și să împartă jucăriile și, în același timp, să reușească să se integreze el în alte jocuri sau să îi convingă pe ceilalți să aibă și el acces la jucăriile lor.
Un alt aspect important este să nu fie timid atunci când vorbește cu alții.
La vârsta de 4-6 ani începe să își creeze primele amiciții, să se integreze ușor în mediul de la grădinițăsau în cel din fața blocului, casei, etc.
Acceptă că poate pierde un joc într-un grup și apar primele semne de competitivitate.
Discută fără probleme cu ceilalți adulți, fie că e vorba de un vecin, fie de cineva în vizită, fie de o educatoare.
La categoria de vârstă 6-8 ani, începe să lege primele prietenii. E important să reușească să aibă cel puțin doi prieteni pentru a reuși să compare relațiile.
E ideal să practice un sport de echipă, chiar dacă nu-l va face o vreme îndelungată, și să participe la activitățile din cadrul unei echipe cu un obiectiv foarte clar, acela de a câștiga în urma tuturor eforturilor depuse.
Dacă nu e cazul, pentru că nu vrea să practice vreun sport, e ideal să aibă o altfel de activitate extrașcolară, cum ar fi un club de carte, club de științe, club de mici magicieni sau întrunire periodică în care este vorba de o colecție de jucării preferată de toți participanții.
Este important ca un copil să poată experimenta cât mai multe activități, întrucât pasiunea poate apărea de oriunde.
La categoria de vârstă 8-10 ani, relațiile de prietenie sunt stabile și își programează ei întâlniri între ei, copiază unii de la ceilalți preferințe sau activități extrașcolar.
Participă activ la activitățile familiei când e vorba de întruniri cu alte persoane sau când e vorba de o activitate extrașcolară destinată lui ei.
Vorbește adesea de ceea ce îl o pasionează doar că nu folosește termenii specifici, dar e fatoria noastră să-l îndrumăm spre activitatea la care el se gândește cel mai mult.
Practic, poate reprezenta tocmai pasiunea pentru toată viața, iar dacă e vorba de ceva ce noi părinții nu agreăm va trebui să ne înfrângem dorințele noastre și să îl/o încurajăm în direcția pe care și-o dorește.
Dezvoltarea complexă a copilului se face datorită interrelațiilor între abilitățile proprii și mediul propriu de învățare. Dacă la vârsta mică până la doi ani copilul este extrem de iute și de intuitiv, folosind cu prioritate calitățile emisferei cerebrale drepte, ulterior, sub presiunea societății care face eforturi uriașe să impună reguli, standarde, delimitări și proceduri, se petrece o enormă schimbare. Copilul devine mai puțin intuitiv, mai puțin creativ, mai puțin capabil să-și folosească emisfera cerebrală dreaptă trecând treptat către emisfera cerebrală stângă. Cu această trecere partea miraculoasă a dezvoltării abilităților înalte devine mai puțin semnificativă, mai ales în condițiile în care școala și familia cer supunere la reguli, muncă fără finalități evidente, competiție cu alții. În niciun caz nu cere comportament etic, umanism, rezolvarea unor probleme non-standard, descoperirea de noi frontiere, cooperare, imaginație.
Rezultatele școlare
Aici vom vorbi la general pentru că e important să conștientizăm care sunt aspectele esențiale în dezvoltarea armonioasă a copiilor noștri.
Punem accent pe primii ani de școală, pentru că în acea zonă se creează o percepție greșită asupra rezultatelor, în general.
Copiii își dezvoltă preferințele în primii ani de școală, raportat la materiile și activitățile desfășurate la școală sau la grădiniță. Programa școlară e așa cum e, nu vom discuta despre acest aspect, doar voi menționa un singur lucru: e clar că e necesar să fie schimbată pentru simplul fapt că e direcționată spre grup, nicidecum spre individ.
Uneori, rezultatele școlare sunt foarte bune, iar, alteori, sunt mediocre.
Primul lucru, atunci când observăm rezultatele nesatisfăcătoare, este să căutăm soluția în exterior, nu la el, și programăm meditații sau insistăm mai mult pe teme, chiar exagerăm deseori cu fișe de lucru în plus.
Dar, prin astfel de acțiuni, doar creăm o apatie mai pronunțată față de acea materie sau de școală. în general.
Însuși faptul că la corectarea temelor se subliniază ceea ce este greșit în loc să se sublinieze ceea ce este corect, inovativ profund conduce la la descurajarea dezvoltării calităților emisferei drepte a copiilor.
Există tipare diferite de a percepe informația sau de a învăța: tiparul vizual, auditiv sau kinestezic.
Vom discuta în următorul articol, cel din ultima joi din martie, despre fiecare dintre aceste tipare și specificul lor.
Mulțumesc că ai fost și azi cu mine!
Cu drag,
Alina